Sindromul Peter Pan: cum să recunoaștem frica de a crește
Respingerea oricărui tip de responsabilitate, incapacitatea de a iubi și frica substanțială de a crește sunt semnalele așa-numitului sindrom Peter Pan, care afectează din ce în ce mai mulți bărbați.
Există basme care nu se demodează niciodată și una dintre acestea este cu siguranță cea a lui Peter Pan. Povestea eternului copil care nu vrea să crească, limitat în cadrul magic al Insulei Neverland, a fascinat dintotdeauna milioane de tineri – și nu numai – din întreaga lume.
Ceea ce probabil J. M. Barrie, autorul diverselor romane cu Peter Pan și Wendy ca protagoniști, nu știa este că personajul său ar fi dat numele unui complex studiat de mult timp în psihologie, și anume sindromul Peter Pan.
CAUZELE SINDROMULUI PETER PAN
Ca majoritatea aspectelor legate de sfera psihologică, nu întotdeauna se poate identifica o singură cauză care să explice dezvoltarea unui anumit tulburare sau complex.
Același lucru este valabil și pentru sindromul Peter Pan, chiar dacă s-au observat unele elemente comune la bărbații care îl prezintă, toate legate de copilăria lor.
Părinți prea permisivi și care nu impun reguli: se întâmplă din ce în ce mai des, în special în cazul părinților moderni, ca copiii să crească fără reguli sau limite.
A satisface orice dorință a propriilor copii, fără a le refuza vreodată ceva și fără a le oferi, în funcție de vârstă, anumite obligații și responsabilități, nu este o metodă bună de protecție.
Dimpotrivă, aceasta va oferi doar o scuză pentru a nu crește. De fapt, trăind sub aripa protectoare a părinților este mai simplu, dar nu se experimentează eșecurile, grijile și datoriile necesare unei persoane adulte și mature.
În același timp, a crește un copil în acest mod înseamnă și a nu-l învăța să iubească, deoarece el nu trăiește niciodată emoții puternice, nici pozitive, nici negative. A rămâne sub o cupolă de sticlă nu înseamnă a trăi, ci doar a exista la discreția altora.
O copilărie neexperimentată: o altă categorie de bărbați care manifestă sindromul Peter Pan sunt aceia care, de fapt, nu au avut parte de experiența unei copilării autentice.
Acest lucru se întâmplă când un copil se confruntă constant cu absența părinților și este nevoit, să zicem așa, să se maturizeze pe cont propriu.
Însă, tranziția către maturitate s-a realizat mult prea devreme și într-un mod greșit. Prin urmare, pe parcursul vieții, un bărbat poate să dezvolte sindromul Peter Pan deoarece poartă în subconștient dorința de a recupera tot ceea ce nu a putut trăi în copilărie și de a se retrage într-un refugiu imaginar.
În aceste situații, impactul poate fi grav, în special atunci când bărbatul respectiv are deja o familie și se confruntă brusc cu temerea față de responsabilitățile parentale.
CUM SĂ RECUNOAȘTEM UN BĂRBAT AFECTAT DE SINDROMUL PETER PAN
Indiferent de contextul copilăriei unui bărbat care suferă de sindromul Peter Pan, există anumite caracteristici care ne pot ajuta să recunoaștem acest complex.
Frica de a se angaja în mod stabil: cu siguranță acesta este primul semnal de alarmă pentru a înțelege dacă ne confruntăm cu un etern Peter Pan.
Acest lucru nu înseamnă că această persoană nu își dorește o legătură afectivă sau chiar de dragoste, dar că are frică și se retrage când i se cere să facă un pas înainte și o schimbare în cadrul relației.
Atașamentul față de bunurile materiale: de câte ori am văzut un copil care își dorește o jucărie nou apărută, deși are deja mii acasă? Același lucru este valabil pentru bărbații cu complexul Peter Pan.
Sunt în căutare constantă de ceva nou care să îi facă să se simtă bine și importanți. Este vorba adesea despre mașini, motociclete, haine scumpe și alte achiziții care merg să tacă acea căutare spasmodică de a dori întotdeauna mai mult.
Egoism: un adult veșnic copil în suflet este obișnuit să aibă tot ce își dorește.
Astfel, egoismul este o altă caracteristică care îl distinge. Retracția față de schimbări: a schimba înseamnă a te implica și necesită noi responsabilități.
Bărbații cu sindromul Peter Pan fug de aceasta, preferând obiceiuri consolidate, în ciuda comportamentului lor libertin.
Idealism puternic: deși imaginația are un rol cu adevărat important în viața fiecăruia dintre noi, ea nu poate prevala în mod excesiv asupra viziunii autentice a realității.
Dacă se întâmplă asta, se va trăi constant pe „o insulă care nu există” unde nimeni nu este la înălțimea așteptărilor.
EXISTĂ REMEDII PENTRU SINDROMUL PETER PAN?
La sfârșitul poveștii lui J. M. Barrie, Wendy și frații ei se întorc acasă pentru că înțeleg că vor să crească și să devină adulți. Peter Pan, în schimb, rămâne blocat pe o insulă eternă care nu există, cu riscul de a rămâne singur.
Aceasta este perspectiva care se deschide pentru un bărbat afectat de sindromul Peter Pan: odată ce este descoperit un etern copil în lumea adulților, pericolul de a rămâne izolat este foarte mare.
Pentru a ieși din acest complex, este necesar să începi un drum de descoperire profundă de sine, ajutat poate de un psiholog.
Este necesar ca individul să se distanțeze cel puțin parțial de părinții hiperprotectori și să înceapă să negocieze cu propriile sale emoții reale, intrând în cele din urmă în contact cu frustrarea, dezamăgirea și cu toată acea sferă emoțională de la care a încercat mereu să se ascundă.
Doar așa, va putea apoi să treacă la prima și adevărata asumare a propriilor responsabilități și să descopere datoriile, obligațiile și, de asemenea, beneficiile vârstei adulte.
Va multumesc,