Sindromul Peter Pan sau adultul ancorat în copilărie

Sindromul Peter Pan este caracterizat prin comportamentul infantil al adulților afectați, care, în ciuda vârstei lor, continuă să se comporte ca niște copii și se simt incapabili să își asume responsabilitățile specifice adulților.

Acest sindrom a fost acceptat în psihologia populară încă de la publicarea unei cărți în anii ’80 de către psihologul american Dan Kiley, intitulată „Sindromul Peter Pan, persoana care nu crește niciodată”.

Persoanele care suferă de sindromul Peter Pan refuză să interpreteze un rol adult, prezintă o imaturitate emoțională pronunțată, o insecuritate puternică și o frică mare de a nu fi iubiți sau acceptați. Din teama de respingere, aleg să rămână ancorate într-o eternă tinerețe care, deși nu este fizică, le oferă confortul psihologic necesar pentru a face față zilnic fără a-și complica viața, adică, ca un fel de Carpe Diem constant.

Simptomele sindromului Peter Pan

Nu este o chestiune de vârstă; poți avea 40, 50, 60 de ani și să suferi de complexul Peter Pan. De asemenea, poți avea o personalitate de tip Peter Pan indiferent dacă ești bărbat sau femeie, deși este adevărat că afectează într-o măsură mai mare bărbații.

În general, cei care suferă de acest sindrom nu sunt conștienți de tulburarea lor sau de armura invizibilă pe care au construit-o în jurul lor. Lasă anii să treacă până când, într-o zi, un eveniment din viața lor îi obligă să se confrunte cu inadecvarea comportamentului lor și a rolului pe care îl joacă. Atunci descoperă că nu știu să se confrunte cu lumea reală ca adulții care sunt, când se simt goi și nerealizați. Această senzație de eșec personal are un impact direct asupra stimei de sine.

Persoanele afectate de sindromul Peter Pan se caracterizează prin următoarele trăsături:

1.Iresponsabilitate și comportament impulsiv Adică, se comportă ca niște copii. De aceea, nu se opresc să gândească înainte de a acționa și nu își asumă responsabilitatea pentru faptele lor, ci se așteaptă ca alții să o facă pentru ei. În plus, îi învinuiesc pe alții pentru propriile neajunsuri.

2.Suferă de tulburări emoționale Este frecvent ca persoanele afectate de tulburarea Peter Pan să experimenteze tulburări emoționale semnificative, cum ar fi crize de anxietate, tristețe, disperare care pot duce la depresie.

3.Imaturitate afectivă Sunt incapabile să facă distincția între a fi crescut și a fi adult. Idealizează tinerețea pentru a nega maturitatea.

4.Nu se gândesc la viitor Persoanele cu sindromul Peter Pan trăiesc cu așteptări pe termen scurt, bucurându-se de plăceri efemere, fără a se gândi la viitor mai departe de câteva săptămâni. Deși sunt adesea nemulțumiți de ceea ce îi înconjoară, nu fac nimic pentru a schimba situația, dorind să aibă totul fără efort.

5.Nesiguranță Se referă de obicei la persoane foarte nesigure, chiar dacă la prima vedere par arogante. În spatele acestei aparențe de superioritate se ascund persoane cu stima de sine scăzută, care le este greu să se deschidă emoțional din cauza fricii de a se dărui altora și de a nu primi afecțiune.

6.Narcisist, egoist și egocentric Simt o mare nevoie de atenție din partea celor din jur. Cred că merită atenția și sprijinul altora, comportându-se ca niște copii care vor totul imediat. Sunt narcisiste și egocentrice, atât de concentrate pe sine încât nu le pasă de problemele altora.

În plus, își transferă responsabilitățile asupra celor apropiați, subapreciindu-i și făcându-i să se simtă responsabili pentru problemele lor.

7.Coleric și cu toleranță scăzută la frustrare Cei afectați de sindromul Peter Pan nu sunt capabili să inițieze acțiuni pentru a-și rezolva problemele. Acest aspect se intensifică când sunt contrazise sau când se exprimă o opinie care nu le convine. Reacția lor în astfel de cazuri este echivalentul unei crize infantile.

Pe de altă parte, la fel ca un copil, cer ca dorințele lor să fie îndeplinite imediat. Se consideră superiori celorlalți în frumusețe, intelect sau talent, astfel încât consideră că oamenii din jurul lor trebuie să satisfacă cererile lor.

8.Stima de sine scăzută Sindromul Peter Pan ascunde o stima de sine scăzută, însoțită uneori de sentimente de vinovăție, tristețe, depresie sau anxietate. În plus, personalitățile Peter Pan prezintă o frică pronunțată de singurătate și sunt reticente la auto-critică.

9.Evitarea realității Aceste persoane se ascund de realitate în spatele scuzelor sau minciunilor pentru a masca incapacitatea lor de a crește. La fel ca un copil, vorbesc despre proiecte fantastice, afaceri uimitoare sau iubiri de film.

Aceste fantezii, imposibil de realizat, le permit să se sustragă de la responsabilități și să învinovățească pe alții pentru lucrurile negative care li se întâmplă.

De asemenea, alcoolul sau drogurile pot deveni pentru ei o cale de evadare din realitate.

În prezent, personalitățile Peter Pan găsesc „teren fertil” unde să se refugieze în realitățile virtuale sau în rețelele sociale. Acolo se simt mai puțin expuși atunci când își exprimă ideile.

Copilăria ca origine a sindromului Peter Pan

În primii ani de viață învățăm să ne formăm ca persoane și să gestionăm sentimentele alături de familia noastră, care este supusă propriilor circumstanțe economice, sociale sau chiar afective. Astfel, încă din copilărie începem să ne formăm personalitatea adultă în funcție de dezvoltarea fizică și psihică.

Dacă în copilărie apar probleme afective, este probabil ca, odată ajunși la maturitate, să apară dificultăți în controlul sentimentelor sau în acceptarea emoțiilor, ceea ce ne va provoca atât frică cât și confuzie. Adică, persoana care nu s-a simțit iubită în copilărie sau apreciată corespunzător și, prin urmare, nu a primit dragoste, acum, în maturitate, nu știe să o ofere.

Să examinăm câteva exemple de sindrom Peter Pan în funcție de tipul de copilărie trăită:

1.Copilărie marcată de exces de responsabilitate Se produce când copilului i se atribuie sarcini specifice adulților sau i se împiedică să desfășoare activități specifice vârstei sale.

De exemplu, copii care sunt forțați să lucreze de la vârste prea fragede sau care trebuie să aibă grijă de frații lor sau de un membru al familiei cu probleme de sănătate. Acest lucru va face ca, la maturitate, să încerce să recupereze copilăria pierdută.

2.Copilărie marcată de lipsuri afective Se produce când există o lipsă de atenție din partea părinților. Copilul se simte singur sau frustrat, ceea ce se va traduce într-o formare inadecvată a caracterului său și în dificultăți de a-și dezvolta personalitatea adultă.

3.Copilărie supra-protejată Se produce când părinții împiedică copiii să facă față în mod natural problemelor care apar în viața de zi cu zi. Această interferență în creșterea naturală a copilului poate duce la rămânerea într-o copilărie constantă pe care refuză să o depășească.

Uneori, copilul supra-protejat va fi un adult imatur, dar nu un Peter Pan. Adică, se va simți „regele casei” oriunde merge, dar, cum s-a simțit iubit, nu are un deficit afectiv sau probleme de stima de sine.

4.Copilărie marcată de insecuritate Se produce când căminul se prăbușește în fața lor sau părinții nu se impun, ci cedează cu ușurință în fața cererilor copiilor lor, care devin copii capricioși și autoritari. Părinții îi obișnuiesc pe aceștia cu recompense rapide pentru a câștiga afecțiunea copiilor.

Este probabil ca adulții care cresc în aceste circumstanțe să aibă dificultăți în a-și dezvolta propria personalitate și să sufere de serioase probleme de relație datorită dificultății lor de a-și asuma responsabilitățile.

5.Copilărie marcată de un nivel înalt de exigență Se produce când un copil nu se simte la înălțimea așteptărilor. Adică, se consideră mai puțin atractivi sau deștepți decât frații lor sau se compară singuri cu un model de urmat, cum ar fi tatăl sau unchiul. Acest lucru face ca copilul să își dezvolte personalitatea adultă cu serioase probleme de stima de sine.

Depășirea sindromului Peter Pan

Primul pas este recunoașterea existenței unei probleme de maturitate și faptul că numai noi suntem singurii responsabili pentru acțiunile noastre.

După aceea, este recomandabil să apelăm la un profesionist în psihoterapie care să ne ajute să identificăm ceea ce ne generează insecuritate sau frică în legătură cu viața de adult. Trebuie să ne amintim că, în spatele fiecărui Peter Pan, se ascund o serie de lipsuri afective.

Acești profesioniști vor ajuta pacientul să își asume responsabilitatea pentru propriile emoții, mărindu-și toleranța la frustrare și crescându-și nivelul de autoestimă în mod progresiv.

Se va lucra pentru a învăța o serie de strategii pentru:

Gestionarea gândurilor și modul de interpretare a realității, în special în ceea ce ne privește pe noi înșine. Pentru a evita să ne considerăm „victime ale situației” sau să ne complăcem în sentimentul de disconfort, este necesar să ne antrenăm în gestionarea sentimentului de frustrare.

A învăța să ne preocupăm de nevoile persoanelor din jurul nostru și nu doar de ale noastre.

Identificarea avantajelor vieții de adult, cum ar fi o mai mare libertate economică, a avea propriul spațiu, capacitatea de a lua decizii sau de a ne înconjura de oamenii pe care îi dorim în viața noastră. Acestea sunt unele dintre avantajele vieții adulte și responsabile, fără a ne gândi prea mult la copilărie, care a trecut deja.

Gândirea că maturizarea nu înseamnă pierderea copilului interior, deoarece asta ne-ar transforma în persoane prea rigide. Trebuie să lucrăm pentru a obține un echilibru între ambele dimensiuni ale persoanei noastre.

Îmbunătățirea și dezvoltarea autoestimei noastre.

Luarea inițiativei pentru a schimba situațiile dificile cu care ne confruntăm.

Îmbunătățirea comunicării și asertivității noastre.

Crearea unei liste cu provocări realiste și tangibile care să ne ajute să progresăm în mod treptat.

Să vă fie cu folos,

Psihoterapeut Alina Blagoi

Sindromul Peter Pan sau adultul ancorat în copilărie

Sindromul Peter Pan sau adultul ancorat în copilărie

Similare

Pagina facebook

Meta

Cele mai citite