Soția mea nu lucrează” – O conversație despre valoarea muncii nevăzute
Psiholog: Ce faceți pentru a vă câștiga existența, domnule Rogers?
Soț: Eu lucrez la o bancă.
Psiholog: Și soția dumneavoastră?
Soț: Nu lucrează. Este casnică.
Psiholog: Cine pregătește micul dejun pentru familie?
Soț: Soția mea.
Psiholog: La ce oră, în general, se trezește?
Soț: Devreme. Se trezește înaintea tuturor pentru a pregăti masa, pentru a pune mâncarea copiilor la școală, pentru a se asigura că sunt îmbrăcați bine și pieptănați, că au luat micul dejun, că s-au spălat pe dinți și că au toate lucrurile necesare pentru școală.
Psiholog: Cine îi duce pe copii la școală?
Soț: Soția mea.
Psiholog: Ce face ea după ce îi lasă la școală?
Soț: De obicei merge să plătească facturi sau face cumpărături. Apoi vine acasă, pregătește masa de prânz, ne servește pe toți, curăță bucătăria și se ocupă de spălatul rufelor și de curățenia în casă. Știi cum e.
Psiholog: Seara, când vă întoarceți de la birou, ce faceți?
Soț: Mă relaxez, bineînțeles. Sunt obosit, am lucrat toată ziua.
Psiholog: Și soția dumneavoastră?
Soț: Ea pregătește cina, îi servește pe copii și pe mine, spală vasele, mai ordonează casa, apoi îi pregătește pe copii de culcare. Le dă lapte cald, le verifică temele, se asigură că s-au spălat pe dinți… după care, probabil, mai face ordine prin casă.
Rutina femeii care „nu lucrează”
Aceasta este rutina zilnică a multor femei din întreaga lume: începe în zori și se încheie târziu în noapte. Și totuși, de multe ori, munca lor este redusă la o expresie simplă: „Nu lucrează”.
Dar să fii casnică înseamnă să ai cel mai important rol în viața unei familii. Este o muncă nevăzută, dar vitală. O femeie casnică nu are diplomă, dar semnează cea mai importantă diplomă a vieții de familie: iubirea, siguranța și armonia.
Cineva a întrebat-o odată pe o femeie:
„Sunteți o femeie care lucrează sau doar o casnică?”
Ea a răspuns:
„Lucrez ca soție și mamă, 24 de ore pe zi.
Sunt:
- trezitor,
- bucătar,
- educatoare,
- îngrijitoare,
- psiholog,
- șofer,
- doctor,
- femeie de serviciu,
- agent de pază,
Lucrez fără vacanță, fără concediu medical, fără zile libere.
Și cu toate astea, mereu sunt întrebată: „Ce faci toată ziua?”
Morala poveștii
Femeile care își dedică viața familiei sunt ca sarea în mâncare: prezența lor este rar remarcată, dar absența lor lasă totul fără savoare.
Această poveste este un omagiu pentru toate femeile care își pun sufletul în fiecare gest mic, dar esențial, pentru binele familiei.
Apreciați-le, respectați-le și spuneți-le mai des cât de valoroase sunt.
Să vă fie cu folos,