Tine minte fiule…totul ni se intoarce! Totul ni se intoarce….
„Au venit și au trecut vremurile grele, fiule,” spuse bătrânul.
„De când mă știu, viața a fost grea… dar parcă acum e și mai greu. Pe vremuri, viața era mai simplă. Oamenii nu aveau mult, dar erau mulțumiți cu ce aveau. Inimile lor erau pline de altceva, pline de dragoste și respect pentru cei dragi.
Tatăl era tată, mama era mamă, iar copilul… era doar un copil nevinovat. Astăzi, tot mai mulți oameni își spală chipul cu propriile lacrimi, căci pentru mulți dintre ei, fericirea nu este decât un cuvânt îndepărtat.
Dacă mă întrebi pe mine, fiule, nu am mai simțit bucurie și pace de foarte, foarte mult timp. Nici nu mai știu, fiule, când am râs ultima oară din toată inima, cu adevărat.
Am încercat să descriu viața în multe feluri… dar într-un final, am ajuns să îi spun pur și simplu „viață”, ca oricare alta. Nu mai trăiesc într-un fel special. Dacă mă întrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine. Tot ce îmi doresc este ca lor să le fie bine.
Și ei, la rândul lor, au viața lor, familia, copiii. Vin și ei să mă viziteze când pot, cum pot, îmi aduc ce pot. Eu îi aștept privind pierdut pe geam. Nu știu unde mă uit, mă uit departe, cât mai departe… Dar când copiii mei vin la mine, e ca și cum soarele îmi zâmbește.
Și soarele îmi zâmbește foarte rar. Îmi spun că au multe treburi și obligații, că le este greu să vină mai des. Când vin, sunt mereu pe fugă, grăbiți să plece. Dar îi înțeleg și tot mă bucur să îi văd.
Știi la ce mă gândesc, fiule?
Că totul se întoarce. Tot ce ne dă Dumnezeu, se întoarce la noi. Am fost și eu ca și copiii mei. Am fost și eu așa cu părinții mei.
Astăzi suntem tineri, suntem copii, mâine suntem părinți și bătrâni. Azi suntem puternici, mâine suntem slabi. Cine știe ce ne mai așteaptă?
Acum… sunt așa cum sunt. Odată eram vesel, entuziast, plin de viață. Acele vremuri au trecut.
Acum stau și privesc pe geam. Și aștept. Așa cum și părinții mei mă așteptau pe mine.
Ține minte, fiule… totul ni se întoarce! Totul ni se întoarce…”
Să vă fie cu folos,