Unii oameni sunt bronzati pe trup, altii sunt bronzati pe suflet. Minte, emotie, comportament
„Daca vrei sa construiesti un vapor, sa nu incepi prin a-i trimite pe oameni dupa lemne, cuie, unelte, sfori si alte materiale.Invata-i intai sa tanjeasca dupa marea indepartata, nesfarsita.” (Antoine de Saint-Exupery)
Mintea noastra consuma multe resurse si se adapteaza zilnic la noi trairi, la noi provocari.
Mintea este un panou pe care proiectam mereu vrute si nevrute. Inconstientul e un loc unde adeseori nu ai vrea sa intri, un loc plin de conflicte nerezolvate purtate inca din copilarie.
Si paradoxal, in inconstient exista toate resursele necesare pentru a supravietui. Inconstient pozitiv, inconstient psihanalitic.
Logica inconstienta versus logica constienta (emotii, actiuni, ganduri, credinte). Inconstientul munceste la maximum doar ca sa stai cu ochii in tavan, de pilda.
E o falsa senzatie ca stai si nu faci nimic. Pentru a face sau a nu face, se depune acelasi efort pentru ca inconstientul nu se opreste niciodata. Cu inteligenta noastra ne cream singuri probleme pe care incercam sa le rezolvam.
Cand ai un ciocan in mana vezi cuie peste tot! Atunci cand ne invinuim singuri pentru diferite lucruri pe care le-am gandit sau leam facut candva, adeseori nici nu mai avem nevoie sa fim acuzati de altii. Stim sa o facem „bine”, uneori prea bine!
Factorul de insecuritate a responsabilizarii propriei constiinte poarta dureri ale eului moral. De tine insuti nu te poti ascunde si mai devreme sau mai tarziu travaliul de a te privi asa cum esti trebuie infruntat si acceptat.
„Sentimentul rusinii” reprezinta sensibilitatea morala a dorintei de indreptare, de schimbare in mai bine, de crestere armonioasa. Dezlegi, eliberezi, corectezi, protejezi.
Gandesti altfel despre tine in relatie cu eu-tu-situatie. E alegerea ta!
Mentinerea iertarii inseamna corectarea mentalului de fiecare data cand ma trezesc in „contracte”. Observarea propriei dependente si alegerea de a pleca din „balta”.
Schimbarea ta declanseaza schimbarea celuilalt. Da-ti voie si alege sa iesi din bucla. Intr-un sistem o problema ramane o problema pentru ca fiecare isi joaca rolul.
Ne invartim, dar nimeni nu pune degetul pe buton, pe rana. Cine crede ca detine adevarul e un tiran si avem destule exemple in istoria lumii de oameni care credeau ca detin adevarul si ce au facut cu acel adevar. Au murit cu adevarul intre dinti, patat cu sange.
De acolo inca mai picura si pe alte pagini ale constientului colectiv. Toata viata invatam si la sfarsit tot neinvatati murim.
Am invatat de curand ca usa se deschide in doua parti si fiecare e liber sa aleaga daca o inchide sau o deschide.
Si nu trebuie sa te simti vinovat sau dator pentru asta! Viata te obliga, te da cu nasul de realitate. Poate ai ceva de invatat, poate ai ceva de iertat…
Nu poti controla comportamentul celuilalt si nici comportamentul celuilalt nu iti da tie valoare. Stam in viitor visand, sau in trecut regretand.
Copiii stau in prezent si sunt conectati mereu la tot ce e viu. Chiar daca iti place o haina foarte mult si corpul creste si nu mai incapi in ea, la un moment dat e nevoie sa te dezbraci de ea si sa-ti cauti haina. Mergi odata cu schimbarile din viata ta.
Dupa cum certificatul de casatorie nu iti ofera un certificat de garantie, tot la fel nu poti controla totul prin „contracte” cu tine sau cu cei din jur. Oricand poate apare neprevazutul si e nevoie sa fii pregatit emotional si mental pentru orice.
Trecem prin toti pasii pierderii, travaliul pierderii (soc, negare, tristete, acceptare) si gustam iertarea, pacea si speranta.
Pisica nu face depresie pentru ca nu a prins soricelul, ci mai incearca iar si iar si iar…
Comunicarea este o forma exterioara a unei realitati interioare.
Unii oameni sunt bronzati pe trup, altii sunt bronzati pe suflet.
Unii au cicatrici pe suflet, altii au cicatrici pe trup, insa omul trebuie iubit cu rani cu tot.
Iubeste si rana si pe cel ce a facut rana! Nu ajuta sa gasim un vinovat si sa plangem de mila victimei, ci sa cautam solutii reale.
Daca e sa ne luam „dupa ochi pentru ochi”, toti ramanem orbi. Nu ai putut ventila sau nu ai putut vorbi despre ce ai simtit atunci, e un inceput bun sa vezi cine esti acum, ce s-a daramat si ce a ramas in picioare.
Schimb emotia din dusman in amic, o traiesc si o inlocuiesc cu ceva bun.
Jelesc ce am de jelit si merg mai departe! Lacrimile se transforma in ganduri si devin parca un organ interior care ne ajuta sa vedem mai bine. Te dor stramosii? Nu uita ca sentimentele ingropate de vii nu mor niciodata!
Povestim crude sau coapte, dar e o munca de arheologie interioara. Avem nevoie sa ne indreptam oasele mintii si sufletului pe o gandire magica.
Nu putem pune mintea in clor, dar putem ierta, putem face oricand „actualizare” la „programul” nostru interior.
Iertarea da nastere la sentimente, ganduri, comportamente pozitive. Si e super oferta sa-ti faci acest cadou! De astazi, nu de maine.”
Sursa: https://hrisostomfilipescu.wordpress.com
Va multumesc,